Deseori copiii au privirea profundă. Fetița mea are o privire care ma pune pe gânduri. As vrea să știu la ce se gândește. As vrea mult sa ghicesc la ce-i trece prin căpșorul ei mic.

Micuta mea este prea mica nu știe încă sa spună la ce se gândește. Dar câteodată vorbește mult iar eu nu înțeleg nimic. Ma întreb oare pe ce limba vorbește? Minunata mea comoara. Ma surprinde indiferent ce ar face. Totuși, privirea ei m-a cucerit încă de la prima noastră vedere, atunci când era doar un ghemotoc.

Ce bine că pe lumea asta dezordonata mai avem și copii care ne încântă cu privirea și cu tot cea ce fac.

Sa iubim mereu copii! Ei sunt viitorul.