Îmi aduc aminte de copilăria mea. Am avut numai lipsuri. Mama nu își permitea sa ne cumpere toate ce voiam noi. Noi, pentru ca sunem cinci frati. Deseori banii daca ajungeau pentru pâine și ulei. De dulcuri sau jucării nu se putea discuta. Uneori când erau pe expirate, una dintre vânzătoarele din sat, îi dădea mamei un kilogram de biscuiți.

Eu mâncăm mult din acei biscuiți și după ma umpleam de bube. Vomam mult. Făcusem o alergie severă de la biscuiți.

Asa era copilăria mea.

Acum e diferit și ma bucur când pot sa-i ofer fetitei mele mici bucurii.

Dar în multe dăți ea este cea care îmi umple sufletul cu gingășia ei. Cu tot ceea ce face.

Asa trebuie sa fie copilăria. Cu multe invenții și imaginații.

Sa ne trăiți frumoși și sănătoși, copii minunati!