Am ajuns în epoca științei și a tehnologiei în care mulți ne învață cum să avem grija de copii! Cum sa-i creștem! Ce educație sa le dam?!

Este bizar. Multe femei și bărbați fac clipuri cu sfaturi despre creșterea și educarea copiilor.  Asa nu e bine. Asta sa nu zici, asta sa nu faci, asa sa nu îi îmbraci. Ce sa le dai de mâncare și ce nu etc. Internetul este plin cu asa zis „parenting „.

Am ajuns într-un punct în care alții ne învață cum să avem grija de copii. E ciudat. Parca tu ca părinte nici nu exiști. Opinia ta nu contează. Iubirea ta de părinte nu este importanta. Doar ei, sfătuitorii știu mai bine. Doar ei contează.

Bine, serios?! Chiar asa de rău am ajuns? Facem din părinți niște handicapați?! Nu le dam șansa ca ei sa-si crească copiii cum simt ei mai bine? Oare o mamă nu-si cunoaște pruncul încă din sânul ei, dinainte de al naște?

Înainte sa-mi nasc copilul eram puțin stresata. Îmi puneam mii de întrebări.  Oare o sa ma descurc? Oare copilul o sa ma placă? Oare voi fi o mamă bună? Etc.

Cred ca este ceva natural și normal sa avem acele sentimente. Poate mai sunt și alte mămici care simt la fel. De aceia am scris ca este ceva natural sentimentul de teamă.

Nu trebuie neapărat, alții sa ne spună cum sa ne îngrijim copilul. Când un părinte își iubește pruncul îi dăruiește tot ceea ce considera ca este util și bun la fiecare moment. Sau momentul potrivit.

Copiii nu sunt la fel. Nu au dorințe asemănătoare. Nu se comporta la fel. Cum nici noi, adulții nu suntem la fel.

Aud deseori de la unii asa ziși specialiști în creșterea copilului, ” lăsa ca e mic și nu știe „.  „Dăi asta sau asta. Spunei asa sau asa.  Nu trebuie copilul să…”  Cu multe idei din acestea suntem des bombardați de experți.

Tu ca părinte,  tu ca mamă ești de multe ori dată la o parte. Tu nu trebuie sa faci cum este mai bine copilului tău, vine unul sau una foarte deștept/ deșteaptă care îți impune un punct de vedere și nu accepta sa faci altfel decât cum îți spune ea/el. Din nefericire am avut aceasta experiență de multe ori.  Numai ca eu am făcut ceea ce am considerat că este bine pentru copilul meu. Și acum fac la fel. Acum fetita este mai mare, o întreb mereu și ea îmi răspunde. Amândouă facem echipa grozavă și ma mândresc cu asta.

Copilul te va învață cum și ce are nevoie,  îmi spunea una dintre surorile mele mai mari înainte sa nasc. Și asa a fost.

Nu ne trebuie specialiști în parenting pentru copii. Copii sunt cei mai buni profesori. Ei ne învață cum să-i ajutam, cum sa-i hrănim,  cum sa-i îmbrăcăm etc.

Chiar cum sa-i iubim!

Avem multe de învățat de la acești mici profesori.  Ei ne învață adesea și cum sa trăim.

Ce bine când avem copii.