Viață de mămică

Micuta mea ai împlinit deja doi anișori. Ce rapid a trecut timpul. Ma uit la tine și vad cum crești. Nu pot să uit emoția primei noastre întâlniri. A fost dragoste adevărata. De atunci și pana la sfârșitul vieții asa v-a fi. Tu ai făcut din mine alt om. Mi-ai schimbat viata. Totul este schimbat la mine. Câteodată nici eu nu mă mai recunosc. Este impresionant cum se schimba viata unei femei după naștere. Psihic și fizic este totul diferit. Chiar dacă ma simt tot timpul mai obosita eu sunt și voi fi mereu lângă tine. Chiar dacă intr-o bună zi, tu vei pleca în lume, eu voi fi mereu alături de tine. Tu ești sufletul meu și nu ai cum sa fi în alta parte decât acolo unde îți este locul, în inima mea. Nimeni nu-ti poate lua locul.

Ma rog ca Dumnezeu sa ma tina sănătoasă și puternica pentru tine. Sa fiu mereu acolo unde tu vei avea nevoie de mine.

Sa fii bine micuța mea! Ești tot ce mi-am dorit în viata. Te iubest atât de mult!

Dumnezeu sa te binecuvânteze!

Cu dragoste,

Mama

Deseori copiii au privirea profundă. Fetița mea are o privire care ma pune pe gânduri. As vrea să știu la ce se gândește. As vrea mult sa ghicesc la ce-i trece prin căpșorul ei mic.

Micuta mea este prea mica nu știe încă sa spună la ce se gândește. Dar câteodată vorbește mult iar eu nu înțeleg nimic. Ma întreb oare pe ce limba vorbește? Minunata mea comoara. Ma surprinde indiferent ce ar face. Totuși, privirea ei m-a cucerit încă de la prima noastră vedere, atunci când era doar un ghemotoc.

Ce bine că pe lumea asta dezordonata mai avem și copii care ne încântă cu privirea și cu tot cea ce fac.

Sa iubim mereu copii! Ei sunt viitorul.

Cu aproape doi ani în urmă ai întrat în viata mea. De atunci sunt mai obosita și îmi pierd răbdarea mai des, dar cât de multa iubire îmi aduci! Tu micuța mea, ma înveți sa fiu mamă, sa te iubesc, sa trăiesc. Îmi oferi atat de multe. Fiecare zâmbet, îmbrățișare, cuvinte pe care mi le dai cu atâta dragoste. Ce noroc că ești fetita mea.

Tu micuța mea, iartă-mă atunci când sunt mult prea obosita și îmi pierd răbdarea! Iartă-mă atunci când nu-mi fac timp sa te țin mai mult în brațe, sa ma joc cu tine, sa te ascult când îmi vorbești sau îmi cânți!

Mulțumesc că ești fetita mea! Te iubesc atât de mult, suflețel mic!

Am citit câteva articole referitor la atenția data copiilor. E interesant. Opinia multor părinți despre odraslele lor, timpul petrecut cu ei, cadourile pe care părinții le oferă și dulciurile.

Multe mămici se plâng, ca si mine, de oboseala cronica, fapt pentru care, pentru câteva minute, lasă copilul cu telefonul crezând că astfel vor avea un pic de relax. Aici din păcate mă recunosc și pe mine. Știu, nu este o idee buna. Copilul se v-a obișnui, v-a fi dependent de telefon.

Când era mai mica, ziceam ca nu-i voi da niciodată telefonul în mână până la adolescență. Ei, de unde!

Dacă vreau sa gătesc, fetița mea stă numai la picioarele mele. Deseori mi-e frică, nu cumva să sară uleiul din tigaie spre ea. Alteori, dacă vreau să dau cu aspiratorul, se așează unde trebuie sa fac curat. Dacă îi spun sa plece la jucăriile ei, nici de asta nu se mișcă.

De obicei când vine vorba de mâncare, mi se pare corect ca întâi să-i dau ei sa mănânce apoi mănânc eu. Dar când ajunge timpul sa mănânc, cineva face scandal. Vrea una, alta. Dacă îi spun sa mă lase să mănânc, e catastrofă. Circ total.

Ma gândeam dacă toți copiii sunt la fel?

Îmi iubesc puișorul mai mult decât propria viață. Și totuși, des îmi pierd răbdarea. Sunt supărată pe mine. Mi-asi dori sa am multa răbdare, sa fiu mai calmă.

Am descoperit că fetița mea nu face ce o rog sa facă, dar face ce fac eu sau tatăl ei.

Îmi doresc mult sa fiu o mamă bună pentru fetita mea. As vrea sa-i dăruiesc tot ce este necesar. Dar fac multe greșeli.

Copiii nu au nevoie de jucării. Ei au nevoie de iubirea părinților. Ei nu au nevoie de telefoane mobile, de jocuri pe calculator chiar dacă asta e la modă. Ei au nevoie să simtă afecțiunea părinților.

Copiii nu greșesc, părinții fac greșeli. Copiii doar imită ce fac sau spun părinții.

Atunci când copilul cere telefonul si plânge isteric, în loc de telefon îi dai o îmbrățișare și un sărut pe obraji sau frunte, copilul se v-a liniști.

Cum ne creștem odraslele, asa vor fi toată viața.

Te iubesc, mititica mea!

https://youtube.com/shorts/LZrQ5UdZgvY?feature=share