Nu ma voi plânge mult.

Asta spuneam cu patru ani în urmă. Credeam ca viața de mama este la fel de ușoară ca în filme sau în romane. Da e frumoasa,  cea mai frumoasă viața,  cel mai frumos job este cea de mamă. Nu as schimba-o cu nimic și pentru nimic pe lume.

Urmăresc când am ocazia, tot feluri de povesti despre viața de mama, care cu doi, care trei sau unul ori mai mulți copii.

Unele mămici au ajutoare la creșterea copilului, altele își duc copii de mici la creșă altele se sacrifică pentru creșterea și educarea copiilor acasă.

Fiecare cu propria experienta,  cu propriile decizii. Cum nu suntem la fel, nu le putem face la fel doar pentru ca cineva face într-un fel sa facem si noi aceleași lucru?! Nu.  În niciun caz.

De când am decis să stau cu fetița nea acasă un timp mai lung, am fost foarte criticată, va chiar foarte bârfita. Problema pentru multe persoane a fost, poate mai este  si acum,

ca stau pe banii statului și i-au mulți bani degeaba.

Pentru liniștea acelor persoane, sa va lămuresc. Nu am stat pe banii nimănui. Și nici nu m-am dus sa cerșesc nimic de la nimeni. Pentru mine importat a fost, este și va fi fetita mea. Timpul petrecut cu ea. Anii se duc,  copilăria trece. Nu se mai întorc acești ani. Bani voi mai face însă acest timp petrecut cu copilul meu va rămâne cândva doar o amintire.

Vreau ca ea, fetita mea  sa simtă ca mama a fost, este și va fi mereu prezenta în viata ei.

Nu regret. Nu regret ca nu mi-am găsit de munca. Sigur, dacă reușeam sa găsesc ceva de munca asa ca să pot sta si cu fetita mea m-as fi bucurat.

Am stat acasă patru ani și nu-mi pare rău. Dacă ar trebui sa repet, as face la fel.

Copilul este mai important.

Așadar, dacă cineva, o mamă este nehotărâta în privința copilului, eu le zic sa-si pună copilul pe primul loc. Banii se mai fac, timpul cu bebe sau copilul nu se întorc niciodată.

Iar acelor persoane care nu au loc de mine le sfătuiesc sa-si vadă de casa lor si de viata lor.