Nu vreau sa ma plâng.

Asta spuneam cu patru ani în urmă. Credeam ca viața de mama este la fel de ușoară ca în filme sau în romane. Nu, nu a fost ușor. Experienta este extrem de epuizanta.

Dar e frumoasa,  cea mai frumoasă viața,  cel mai frumos job este cea de mamă. Nu as schimba-o cu nimic și pentru nimic pe lume.

Urmăresc când am ocazia, pe rețelele sociale tot feluri de povesti despre experienta de mama, care cu doi, care trei sau unul, ori mai mulți copii.

Unele mămici au ajutoare la creșterea copilului, altele își duc copii de mici la creșă altele se sacrifică pentru creșterea și educarea copiilor acasă.

Fiecare cu propria experienta,  cu propriile decizii. Cum nu suntem la fel, nu le putem face la fel, doar pentru ca cineva face și zice;  asa trebuie sa facem! Nu.  În niciun caz, nu.

Suntem diferite.

De când am decis să stau cu fetița mea acasă un timp mai lung, am fost foarte criticată, ba chiar foarte bârfita. Problemă mare  pentru multe persoane, a fost, poate mai este  si acum. Stau pe banii statului și i-au mulți bani, degeaba.

Pentru liniștea acelor persoane, sa va lămuresc. Nu am stat pe banii nimănui. Și nici nu m-am dus sa cerșesc nimic de la nimeni. Pentru mine importat a fost, este și va fi, fetita mea. Timpul petrecut cu ea.

Anii se duc,  copilăria trece. Nu se mai întorc acești ani. Bani voi mai face, însă acest timp, petrecut cu copilul meu, va rămâne cândva doar o amintire.

Vreau ca ea, fetita mea,  sa simtă ca mama a fost, este și va fi mereu prezenta în viata ei.

Nu regret.

Sigur, dacă reușeam sa găsesc ceva de munca ca să pot petrece timp si cu fetita mea, m-as fi bucurat.

Am stat acasă patru ani și nu-mi pare rău. Dacă ar trebui sa repet, as face la fel.

Copilul este mai important.

Așadar, dacă cineva, o mamă este nehotărâta în privința copilului, eu zic sa-si pună copilul pe primul loc. Banii se mai fac, timpul cu bebe sau copilul nu se întoarce niciodată.

Iar acelor persoane care nu au loc de mine, le sfătuiesc sa-si vadă de casa lor si de viata lor.